AEA

 


Excepție de neconstituționalitate respinsă privind publicitatea imobiliară și notarea litigiului în cărţile funciare

În Monitorul Oficial al României nr. 297 din data de 23 aprilie 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 57 din 11 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28-31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, şi a celor ale art. 880, art. 902 şi art. 904 din Codul civil.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Calor” – S.R.L. din Bucureşti într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 28-31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, şi a celor ale art. 880, art. 902 şi art. 904 din Codul civil. Curtea constată însă că în temeiul art. III din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, legea în cauză a fost republicată în Monitorul Oficial al României, dându-se textelor o nouă numerotare.
Astfel, prevederile de lege avute în vedere la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume art. 47-50 din Legea nr. 7/1996 au devenit, ca urmare a renumerotării textelor, art. 28-31 din titlul II capitolul II intitulat “Procedura de înscriere în cartea funciară” al acestui act normativ, având un conţinut similar celui din forma anterioară ultimei republicări a Legii nr. 7/1996.
Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa, îl constituie prevederile art. 28-31 din Legea nr. 7/1996, republicată, şi prevederile art. 880, art. 902 şi art. 904 din Codul civil.

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 136 – Proprietatea, precum şi art. 154– Conflictul temporal de legi. De asemenea, aceasta apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei, notele scrise depuse la dosar, precum și concluziile procurorului, reţine că autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi cele ale art. 880, art. 902 şi art. 904 din Codul civil sunt neconstituţionale în măsura în care interpretările instanţelor de judecată/Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară/Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu permit notarea litigiului în cărţile funciare.
De asemenea, consideră că, datorită modului sumar de redactare a prevederilor de lege criticate, acestea sunt interpretate şi aplicate diferenţiat la nivelul oficiilor teritoriale de cadastru şi publicitate imobiliară, iar practica instanţelor de judecată nu este unitară sub aspectul respingerii sau acceptării cererii de notare în cartea funciară a unui litigiu, motiv pentru care autoarea excepţiei consideră că este necesară modificarea legislaţiei pentru a nu se mai da naştere la niciun fel de interpretare arbitrară a legii.

În contextul criticilor formulate, prin Decizia nr. 265 din 21 mai 2013, Curtea a reţinut că “atribuţia sa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituţie, nu constă în analizarea conformităţii cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituţii sau autorităţi publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri şi circumstanţe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituţionalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal.”
Aşa fiind, referitor la modalitatea de interpretare şi de aplicare concretă, în practică, a textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate, precum şi la necesitatea realizării unei jurisprudenţe unitare a instanţelor de judecată, Curtea constată că aceste aspecte excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.

Totodată, Curtea reţine că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, şi din “modul de reglementare extrem de vag al prevederilor de lege criticate”, prin care se “permite Oficiilor Teritoriale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară să respingă o cerere de notare a unui litigiu pentru simplul considerent că nu are legătură cu imobilul în cauză sau pretextând că au fost închise cărţile funciare ale imobilelor aflate într-un litigiu pe rol”, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizând, în fapt, o omisiune de reglementare, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate.

În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, “Parlamentul este (…) unica autoritate legiuitoare a ţării”, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale forului legislativ.

Astfel, Curtea decide:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28-31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, şi a celor ale art. 880, art. 902 şi art. 904 din Codul civil.


sursa: www.juridice.ro